Revista Mare Nostrum (nr.8) - Maramures plai cu flori

‚Maramureş, plai cu flori, mândru eşti în sărbători’- versurile unui binecunoscut cântec popular maramureşean ce prezintă cum nu se poate mai bine principalele atribute ale unui ţinut parca desprins dintr-o lume nordică aproape mitologică, şi anume: frumuseţea florală a naturii locului şi mândria îndreptăţită a maramureşenilor.
Situat în nordul extrem al României Maramureşul reprezintă o vatră stăveche de dezvoltare a culturii şi spiritualităţii româneşti între culmile munţilor cei mai înalţi din Carpaţii Orientali (Oaş, Tibleş, Rodnei, etc) şi pe văile râurilor vitale pentru locuitorii zonei (Iza, Mara, Vişeu, Vaser).
Nu se poate porni în explorarea unei regiuni în care tradiţiile autentice româneşti se află la loc de cinste, o zonă spectaculoasă şi nealterată de culturi de împrumut, aşa cum este Maramureşul, fără a admira perla sa turistică: Săpânţa.
Cunoscută atât de românul hoinar cât şi de turistul străin adus aici de faima universală a locului, Săpânţa înseamnă mult mai mult decât faimosul ‘Cimitir Vesel’.
Comuna situată în inima Maramureşului şi atestată documentar din 1373 sub numele de ‚Zapancha’, a ales să se înfăţişeze lumii în portul strămoşesc, purtându-şi cu mândrie datinile. Şi asta i-a adus faima universală.
De curând, locuitorii comunei se pot lăuda cu alte premiere-unicat: cea mai mare poartă maramureşană fabricată până acum (cântareşte circa 4 tone şi are o deschidere de 18 m) şi cea mai mare biserică din lemn din lume.
Caracteristic însă pentru Săpânţa rămâne celebrul ‚Cimitir vesel’ înfiinţat în urmă cu aproape 80 de ani de unul din ţăranii locului, şi aflat între primele locuri ale unui straniu top al celor mai vizitate cimitire din lume. Stihurile şugubeţe de pe crucile din Săpânţa au făcut înconjorul lumii, fiindcă toată lumea a vrut să-i cunoască pe cei care-i râd morţii în nas.
Nu departe de Săpânţa, pe Valea Izei se află una dintre mănăstirile construite în specificul arhitectonic maramureşen al bisericilor de lemn: Mănăstirea Bârsana. Fondată în 1390 mănăstirea Bârsana a reuşit să supravieţuiească mai multor invazii şi incendii prin credinţa şi staruinţa bârsănenilor.
Biserica mănăstirii, are 57 de metri înălţime, 23 de metri lungime şi 12,5 metri lăţime, iar la subsolul ei se afla un frumos paraclis.
Ceea ce fascinează la Bârsana, dincolo de duhul locului şi de buna rânduiala monahiceasca, este desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guverneaz întregul aşezământ.
Urmând Valea Izei spre sud descoperim un centru al turismului maramureşen: staţiunea Borşa. Situată la 850 m altitudine, Borşa este un loc agreabil pentru excursiile estivale dar şi pentru practicarea sporturilor de iarnă. Se pot efectua ascensiuni uşoare în împrejurimi, dar se poate porni şi pe traseele ce au ca punct final cel mai înalt punct al Carpaţilor Orientali: Vârful Pietrosul din Munţii Rodnei (2303 m).
Munţii Rodnei, masiv de o frumuseţe naturală deosebită au fost organizaţi de curând sub forma unei arii naturale protejate numite: Parcul Naţional Rodna. Crearea acestei arii protejate a fost motivată în principal de geomorfologia specifică locului şi de prezenţa a numeroase specii vegetale şi animale deosebite.
Din punct de vedere hidrologic, masivul Rodnei este important atât din cauză că aici se află izvoarele Someşului Mare, cât şi pentru cele 23 de lacuri glaciare pe care le ‚găzduieşte’, dintre care cel mai important este Lacul Lala Mare. Un alt obiectiv foarte vizitat este Cascada Cailor, cu o cădere de apă impresionantă.
În zonă, flora este extrem de bogată în specii rare şi endemice. În perimetrul lacului şi pe locurile mlăştinoase învecinate vegetează o serie de relicte glaciare precum floarea de colţ, genţiana galbenă sau tisa..
În cadrul faunei, în ceea ce priveşte nevertebratele, avem o mare diversitate, unele dintre specii fiind prezente numai aici, iar peştii sunt reprezentaţi în primul rând de păstrăv. Şopârla de munte este cea mai remarcabilă specie relictă dintre reptile. Pentru pasări, sunt reprezentative speciile mari, cum ar fi cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte şi acvila de munte. Speciile de mamifere sunt cam aceleaşi cu cele care pot fi întâlnite în restul zonelor carpatice. Putem întâlni, de pildă, capra neagră, cerbul carpatin, ursul, lupul, sau marmota.
Alături de Valea Izei, un alt curs de apă important din punct de vedere turistic pentru Marmureş, este Valea Vaserului. La vărsarea Vaserului în râul Vişeu se găseşte oraşul Vişeu, centru cultural şi al meşteşugurilor maramureşene, mai puţin cunoscut dar cu obicetive turistice şi istorice importante aşa cum sunt: bisericile creştine şi catolice, cimitirul evreiesc şi cartierul etnicilor germani.
Dinspre oraşul Vişeu spre înălţimile munţilor din jur pleacă o cale ferată îngustă, străbătută de un tren cu locomotivă cu abur, numită local ‚mocaniţă’. O calătorie cu acest tren, ce te poartă prin zone forestiere de o frumuseţe deosebită, poate fi o experienţă unică ce poate fi întâlnită numai pe Valea Vaserului.
Valea Vinului reprezintă şi ea un segment unic al văii Vaserului, bogată în ape minerale cu un efect terapeutic ridicat.
Maramureşul este accesibil pentru turişti atât pe cale ferată cât şi rutier. Dinspre Moldova calea ferată transcarpatică leagă Suceava, de reşedinţa de judeţ Baia Mare şi de aici prin localităţi cu importanţă turistică cum sunt Sighetul Marmaţiei, Vişeu şi Borşa. Se poate ajunge în Maramureş şi dinspre sud, pe calea ferată ce leagă Braşovul de Baia Mare. Mai multe căi rutiere strabat Carpaţii pentru a ajunge în cele din urmă în localităţile maramureşene.
Cazarea se poate face la toate formele de primire pentru turişti; atât la hoteluri în oraşe precum: Baia Mare, Vişeu, Sighetul Marmaţiei, la pensiuni agroturistice şi case tărăneşti în localităţi ca: Săpânţa, dar şi în cabanele din Munţii Rodnei. Preţurile sunt moderate iar condiţiile foarte bune.
Prin frumuseţea peisajelor sale naturale, dar mai ales prin arhitectura populară, etnografia şi folclorul zonei, Maramureşul rămâne o zonă ce concurează cu succes orice altă zonă a ţării trecută în lista destinaţiilor turistice în orice anotimp.